Or 1, conj. 1. Adversativă: Dar, însă. 2. Concluzivă: Deci, (din fr. or). Or 2, conj., var a lui ori. 1. Cu funcţie disjunctivă. 2. Cu funcţie copulativă (v. oară). Or 3, vb. auxiliar, a vrea. Intră în formarea indicativului viitor popular, pers. 3, pl.: „(ei) or cânta“,