Orândă 1, s.f. 1. Soartă, ursită, destin. 2. Obicei, datină. (din orând, postverbul al lui orândui). Orândă 2, -de, s.f. (Pop.) Persoană menită să devină soţul (sau soția) cuiva, ursii. Orândă 3, -zi, s.f. (Înv. şi reg.) Cârciumă rurală (luată cu arendă de la proprietarul moșiei); han. (din ucr. orenda). Orândă 4, s.f. Arendă.