Oratoriul 1, -ii, s.n. Compoziţie muzicală simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică, pentru orchestră, cor şi soliști vocali; (din lat. oratorium, cf. it. oratorio, fr. oratoire). Oratoriu 2, s.n. (Înv.) Mic edificiu sau încăpere într-o locuință particulară, servind drept loc de rugăciune; paraclis. Oratoriu 3, -ie, adj. (Înv.) Oratoric. (din lat. oratorius).