Organ 1, <, s.n. 1. Parte din corpul unei fiinţe prin care se realizează una sau mai multe funcţii vitale sau utile vieţii. 2. Parte componentă a unui mecanism, a unui aparat, a unei mașini, formată din una sau mai multe piese, având o anumită funcţie. 3. (Fig.) Mijloc, instrument de acţiune, de comunicare etc. (din ngr. organon, it. organo, lat. organurm, fr. organe, germ. Organ, rus. organ). Organ 2, s.n. Grup de persoane care îndeplineşte o funcţie politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane. Organ 3, -e, s.n. (Înv.) Harfă, liră; orgă. (din sl. or(u)ganu, ngr. organon, lat. organum, it. organo).