Otrăvit 1, s.n. (Rar) Otrăvire (v. otrăvi). Otrăvit 2, -ă, adj. 1. (Adesea substantivat) Căruia i s-a dat sau care a luat otravă, care s-a intoxicat sau care s-a omorât cu otravă; 2. Care conţine otravă, în care s-a pus otravă, otrăvitor, veninos. 3. (Fig.) Supărat, amărât, înveninat (V. otrăvi).