Paia 1, paiele, s.f. (Înv.) 1. Demnitate, funcţie înaltă în Imperiul Otoman 2. Titlu onorific dat, în Țările Române, boierilor care nu aveau slujbă de stat. (din tc. pâye). Paia 2, s.f. (Reg.) Piatră lată folosită de copii în jocurile lor.