Pălătui 1, vb. IV. (Reg.) |. A locui într-un palat; a trăi din belşug. 2. A locui împreună cu cineva. Pălătui 2, vb. IV. (Reg.) A vorbi, a se sfătui cu cineva; a pune ceva la cale.
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Pălătui, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Pălătui.
