Pâncotă 1, pâncote, s.f. (Reg.) 1. Om îndărâtnic la muncă; cârmic. 2. Om fără căpătâi; derbedeu. Pâncotă 2, pâncote, s.f. (Reg.) Gogoașă, minciunică, uscăţele; pancovă.
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Pâncotă, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Pâncotă.