Parc 1, parcuri, s.n. . Suprafaţă întinsă de teren, de utilitate publică, cu plantaţii, alei şi diferite construcții, amenajate pentru agrement. (din fr. parc). Parc, s.n. Loc de staționare și de garare mai îndelungată a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; (P. ext.) Vehiculele și materialele aflate în acest loc.