Pâș 1, pâşi, s.m. (Reg.) Om tăcut şi rău, care privește pe sub sprâncene. Pâș 2, inter). (de obicei repetat) Cuvânt care redă zgomotul uşor produs de paşii cuiva, de mersul în vârful picioarelor etc. (Onomatopee). Pâș 3, pâși și pâșuri, s.n. şi m. (Reg.) 1. Snop ( de paie, de grâu, de secară). 2. Cocean de porumb. Pâş 4, pâșuri, s.n. (Reg.) 1. Adaos făcut la un dulap care e prea scurt 2. Tip de încheietură la tocurile ferestrelor sau ale ușilor 3. Crestătură ornamentală la piciorul de sus al prispei. Pâş 5, pâșuri, s.n. (Reg.) unealtă de pescuit formată din nuiele de mesteacăn care alcătuiesc un fel de stavilă mobilă.

Pas 1, interj. Cuvânt folosit de un jucător de cărți pentru a arăta că nu vrea sau nu poate să deschidă jocul sau să participe la joc în turul respectiv. (din fr. [je] passe). Pas 2, pasuri, s.n. Loc mai coborât care permite trecerea peste o culme de munte sau de deal; trecătoare. (din germ. Pass, fr. pas). Pas 3, pași, s.m. 1. Fiecare dintre mişcările pe care le fac picioarele în mers: (P. ext.). Măsură de lungime egală cu distanţa dintre picioarele depărtate în mersul obişnuit. (lat. passus). Pas 4, pasuri, s.n. Distanţa dintre doi dinţi consecutivi ai unei roţi dințate. 2. Distanţa dintre două spire consecutive ale unui filet. (lat. passus).