Patent 1, s.n. var. a lui patentă, patente, s.f. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricaţie şi de a vinde produsul invenţiei sale; document prin care i se acordă acest drept, brevet deinvenţie. Drept de a profesa ori de a exercita pe cont propriu o activitate comercială. (din îr. patente, germ. Patent). Patent 2, -ă, adj. (despre lăcate, încuietori etc.) Care prezintă garanţii de soliditate, de siguranţă, de bună funcţionare. Ciește patent (şi substantivat, n.) = cleşte special pentru apucat și tăiat sârmă, tablă etc.) (din germ. Patent). Patent 3, -ă, adj. (despre acţiuni sau manifestări ale omului). De netăgăduit, evident, autentic. (din fr. patent).