Pavilion 1, pavilioane, s.n. 1. Clădire mică, pitorească, situată într-o grădină, într-un parc sau la extremitățile unui edificiu; clădire izolată într-o pădurice pe malul unui lac etc. Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care alcătuiesc o unitate administrativă sau sunt destinate unui singur scop (la spitale, școli, cazărmi etc.) (din fr. pavillon, germ. Pavillon). Pavilion 2, s.n. Drapel arborat de unele autorităţi portuare pe faţada sediului lor. Drapel sau steguleț, de forme şi de culori diferite, arborat la pupa sau pe catargul unei nave pentru a-i indica apartenenţa la o anumită ţară sau care este folosit pentru anumite semnalizări pe mare. Stindard al unor organizaţii, asociaţii etc., care se înalţă la anumite festivități. Pavilion 3, s.n. Segment cartilaginos, acoperit de piele, care face parte din urechea externă și în care se deschide canalul auditiv. (P. ext.) Porţiune dilatată de la extremitatea unui conduct organic. Pavilionul trompei uterine. Pavilion 4, s.n. Partea largă ca o pâlnie a instrumentelor muzicale de suflat. Pâlnia acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc.