Pică 1, s.f. (Pop.) Ură ascunsă, nemăsurată, ciudă, dușmănie, necaz, ranchiună. (cf. germ. Pike). Pică 2, pică, s.f. (la jocul de cărți) Una dintre cele patru culori, reprezentată printr-un vârf de lance de culoare neagră. (din germ. Pik, fr. pique). Pică 3, s.f. (Reg.) 1. Câţă, bibilică, pichere. 2. Material textil cu buline, asemănător penelor bibilicii. Pică 4, pice, s.f. 1. (Înv.) Lance. 2. (Reg.) Unealtă cu care se cojesc copacii tăiaţi.

Pica 1, vb. L. 1. (Înv. și pop.) A cădea de la o oarecare înălțime. A se desprinde, a se desface dintrun tot, dintr-un ansamblu (căzând jos, pierzându-se etc.). Pica 2, (Fig.; fam.) A nu reuși la un examen, ia un concurs etc. Pica 3, vb. |. (despre avioane) A cobori în picaj. (din fr. piquer).