Pioncănit 1, pioncâănituri, s.n. (Reg.) 1. Strigăt caracteristic curcilor. 2. Voce sau vorbire cu glas subţire 3. Vorbire înceată, 4. Vedere slabă, 5. Mocoşire. Pioncănit 2, -ă, adj. (Reg.) 1. Slab, topit (de boală, de bătrâneţe) 2. Care merge greu 3. Care are vedere slabă.