Pisc 1 interj. (Omomatopee). (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul caracteristic al unor păsări, mai ales al puilor de pasăre. Pisc 2, piscuri, s.n. |. Vârf ascuţit (şi golaş) de munte sau de deal, dominând o vale sau o depresiune; piscan. 2. Capătul din faţă, ascuţit şi încovoiat în sus, al unei ambarcaţii. 3. (Pop.) Parte a carului (sau a saniei) de care se fixează proțapul. (et. nec.).