Plai 1, plaiuri, s.n. 1. Versant al unui munte sau al unui deal; creastă, culme, vârf al unui munte sau al unui deal. (P. gener.) Munte, deal mare. 2. Regiune de munte sau de deal aproape plană, acoperită în general cu păşuni. 3. Regiune, ținut; (la pl.) meleaguri. (et. nec.) Plai 2, s.n. Drum (sau cărare) care face legătura între poala și creasta unui munte; potecă. Plai 3, s.n. Subîmpărțire administrativă a judeţelor şi a ținuturilor (mai ales a celor de munte) în evul mediu, în Țara Românească; plasă. Plai 4, s.n. (Reg.) Creion.