Plânge 1, vb. III. 1. A vărsa lacrimi (de durere, de întristare, de emoție sau de bucurie); a lăcrima. 2. A boci, a jeli o persoană moartă, un lucru pierdut, o situaţie dureroasă, vărsând lacrimi, tânguinduse. A regreta o fiintă sau un lucru pierdut (vărsând lacrimi). (lat. plangere). Plânge 2, vb. III. A-și arăta nemulţumirea, a se văita, a se tângui, a se lamenta, a se căina. A face o reclamaţie, a înainta o plângere; a reciama.