Pod 1, poduri, s.n. 1. Construcție de lemn, de piatră, de beton, de metal etc. care leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ, sus ținând o cale de comunicaţie terestră (șosea sau cale ferată) și asigurând continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial. (din sl. podu). Pod 2, s.n. (În practicile religiei creștine ortodoxe) Bucată de pânză îngustă și lungă care se aşterne din loc în loc pe parcursul unui cortegiu mortuar. Pod 3, s.n. Spaţiul dintre acoperiș și planșeul superior al unei clădiri. Pod 4, s.m. (Reg.) Scobar. Pod 5, s.n. (P. anal.) (În sintagmele) Podul mâinii = dosul mâlnii. Podul palmei = partea interioară a palmei, de la încheietura cu antebraţul până la degete. Pod$, s.n. Lucrare protetică dentară, metalică sau mixtă, folosită ca metodă terapeutică.