Poligon 1, poligoane, s.n. (Geom.) Suprafață plană mărginită de mai multe segmente de linii drepte, numite laturi. (din fr. polygone) Poligon 2, s.n. 1. (Uneori cu determinarea „de tragere“) Teren special amenajat în cuprinsul căruia se fac exerciții şi se execută trageri cu arme de foc. 2. (Sport) Loc special amenajat pentru probe de trageri cu arma sau cu pistolul sau pentru exerciţii de tragere cu arma de vânătoare. 3. Teren amenajat pentru deprinderea conducerii autovehiculelor.