Polog 1, poloage, s.n. 1. (Pop.) Cantitate de iarbă (sau de alte plante) cosită dintr-o singură mişcare de coasă; mănunchi de fân sau de grâu secerat (care urmează să fie adunat sau legat în snopi). 2. (Reg.) Întoarcere sau împrâștiere a fânului cosit (pentru a se usca). 3. (Reg.) larbă bună de cosit. (din bg., scr. polog). Polog 2, poloage, s.n. 1. Țesătură țărănească groasă (impermeabilă), lucrată din lână, din in sau din cânepă și folosită ca cergă, pătură, așternut etc. Polog 3, poloage, s.n. Baldachin. (din sl. podlogu, rus. polog).