Pont 1, ponţi, s.m. (La unele jocuri de noroc) Pontator. (din fr. ponte). Pont 2, ponturi, s.n. L. 1. (Fam.) Aluzie răutăcioasă, ironie, împunsătură. 2. (În limbajul jucătorilor de de cărți) Numele uneia dintre cărțile de joc (considerată de obicei cu cea mai mare valoare); (P. ext.) Prilej favorabil (la joc). Il. (Înv.) 1. Punct (în spaţiu sau în timp), limită. 2. Articol, paragraf dintr-o lege, dintr-un statut, dintro convenție; (P. ext.) legea, statutul etc. respectiv. Condiţie de învoială agricolă impusă țăranilor în trecut. 3. Problemă sau parte a unei probleme în discuție; idee, principiu care stă la baza unei discuţii, punct. (din magh. pont).