Poştă 1, poște, s.f. 1. Instituţie publică ce asigură primirea, transportul și distribuirea scrisorilor, telegramelor, mandatelor poștale şi coletelor, local în care se află această instituție. 2. Corespondenţa primită, expediată sau distribuită în aceeași zi sau într-o perioadă dată. Factor poștal. (cf. magh. posta). Poștă 2, s.f. Serviciu de transport pentru călători (Și corespondenţă), cu diligența, folosit înainte de introducerea căilor ferate; vehicul folosit de acest serviciu; diligenţă, poștalioa. Loc de popas, han așezat pe parcursul unui drum, unde călătorii care foloseau poșta găseau vehicule de transport în comun sau cai de schimb. Poștă 3, s.f. Unitate de măsură a distanțelor folosită în trecut, egală cu aproximativ 20 km; (P. gener.; fam.) Distanţă mare nedeterminată. Îl. Poştă 4, s.f. Bucată de hârtie unsă cu grăsime, care se lipeşte pe talpa unui om adormit și care apoi se aprinde pentru a-l speria. Poștă 5, s.f. Echipă de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. Poștă 6, s.f. var. a lui poștie, s.f (Reg.) Alică de dimensiuni mari. (cf. magh. posta).