Prim 1, primuri, S.n. (Reg.) Garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a hainelor. (din magh. prem). Prim 2, -ă, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. (Cu valoare adverbială la f., fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. (Ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcţie sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. (despre instrumente, voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. (din lat. primus).