Pripas 1, pripasuri, s.n. 1. (Înv. și pop.) Pui de animal domestic. (În loc. adj.) (despre animale domestice) De pripas = care rătăceşte de colo-colo; (despre copii) aban-donat, părăsit; (despre oameni) străin, venetic. (din sl. pripasă). Pripas 2, s.n. (Reg.) Despăgubire plătită pentru o vită care a produs stricăciuni în semănături străine. Pripas 3, s.n. Avere. Pripas 4, pripasuri, s.n. (Reg.) Înlesnire, păsuire (în plata unei datorii); răgaz, odihnă.