Procurator 1, procuratori, s.m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberţi, însărcinaţi cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneţiei şi Genovei, în evul mediu. (din fr. procurateur, lat. procurator). Procurator 2, s.m. Persoană care acţionează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar.