Puf 1, interj. (Onomatopee). Cuvânt care imită zgomotul produs de o suflare bruscă, de o persoană care fumează, de căderea unui corp pe o suprafață moale etc. Puf 2, pufuri, s.n. | Pene foarte scurte și moi care acoperă corpul puilor și, pe unele părți, al păsărilor adulte. 2. Perișori fini şi moi care cresc pe obrazul oamenilor; început de barbă şi de mustață. 3. Peri scurți şi moi Care acoperă unele fructe sau semințe. Puf 3, pufuri, s.n. Mic obiect de toaletă care serveşte la pudrat. (din sl. *pubhu, bg. pub). Puf 4, pufuri, s.n. Scaun scund, fără spătar, de formă cilindrică, capitonat sau făcut din material plastic umplut cu aer. (din fr. pouf).