Răpăit 1, adv. (Rar) Cu zgomote sacadate, scurte și dese. (v. răpăi). Răpăit 2, s.n. Faptul de a răpăi; zgomotul ploii, al grindinei etc. care cade pe o suprafaţă tare. Succesiune de lovituri ritmice, dese şi scurte, zgomot produs de astfel de lovituri. (v. răpăi).