Registru 1, registre, s.n.. Condică, caiet, sistem de fişe etc. în care se înregistrează diferite date și acte cu caracter administrativ, comercial etc. (din fr. registre, it. TegiStro, germ. Register) Registru 2, s.n. Sertar sau clapă de oțel, de fontă, de material ceramic etc., care serveşte la reglarea tirajului sau la închiderea canalelor de fum de la clădirile de abur sau de la cuptoarele industriale. Registru 3, s.n. (Arhit.) Suprafață cuprinsă între două profiluri orizontale care se întind pe toată lungimea unei faţade. Registru 4, s.n. Fiecare dintre zonele în care este împărțită o suprafaţă decorativă. Registru 5, s.n. Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele feţe ale hârtiei. Registru 6, s.n. (În sintagma) Registrul navelor = instituţie de stat sau particulară organizată în scopul stabilirii normelor tehnice de construcție, de recepţie şi de exploatare a navelor comerciale. Registru 7, s.n. Dispozitiv utilizat în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului telefonului chemat. Registru 8, s.n. Întinderea scării muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos și nota cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectivă, fără schimbarea timbrului. Registru 9, s.n.…