Retorică 1, adj. De autor; de retorică. (Peior., despre stilul, felul de a vorbi al cuiva) Afectat, emfatic. (cf. lat. rhetoricus, it. refOrIco). Retorică 2, s.f. 1. Arta exprimării alese, utilizată în scopul convingerii unui auditoriu; oratore, elocvenţă. 2. (Peior.) Declamație emfatică, lipsită de un fond serios de idei, discurs pompos. Afectare în vorbire. (Cf. fr. rh&torique, it. retorica, lat. rhetorica, gr. rhetorike).
