Rezervă 1, rezerve, s.f. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc., pusă deoparte și păstrată pentru a fi întrebuințată mai târziu; depozit. (din În. reserve). i Rezervă 2, -ve, s.f. Cantitate de substanţe minerale utile pe care le conţine un zăcământ. | Rezervă 3, s.f. Cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi. Rezervă 4, s.f. Parte din armata care nu se află sub arme, formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar și care este solicitată numai în caz de război sau de concentrare; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. Rezervă 5, s.f. 1. Persoană, grup de persoane, obiecte etc., destinate să ia locul altora în anumite conditii sau împrejurări. 2. (Spec.; sport) Jucător care înlocuieşte, la nevoie, pe unul dintre jucătorii titulari angajaţi în competiţie. Rezervă 6, s.f. Obiecţie, îndoială, lipsă de încredere. Rezervă 7, s.f. 1. (Jur.) Manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declară că vrea să excludă sau să limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat, ori să le atribuie un anumit înţeles. 2. (Fig.) Prudenţă, circumspecţie; discuţie; reticență; (p. ext.) Răceală, indiferentă; jenă.