Rondou 1, -uri, s.n. l. Loc circular (amenajat în grădini, în localuri). Rondou 2, -uri, s.n. Manevră de schimbare a direcţiei unei nave; semn care indică o dată sau de mai multe ori. (din fe. rondeau). Rondou 3, -uri, s.n. Poezie cu formă fixă cultivată în Franța în sec. XV-XVI, alcătuită dintr-o cvinarie, un catren Și O sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe sunt de fapt începutul primului vers al poeziei.