Rost 1, rosturi, s.n. l. Sens, înțeles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare. 2. Atribuţie, rol, misiune, sarcină. 3. Mod de a-și întocmi viata; stare, situație socială, materială, familială. (P. ext.) Gospodărie. (din lat. rostrum). Rost 2, s.m. Spaţiu în formă de unghi, format la războiul de țesut între firele de urzeală ridicate de ie și cele rămase jos, prin care se trece suveica cu firul de bătătură. Rost 3, s.n. Spaţiu îngust lăsat între două construcții alăturate sau între două părți ale unei construcţii, pentru a permite mișcarea lor relativă sub acţiunea forţelor interioare sau a variațiilor de temperatură. Rost 4, s.n. Jgheab în lemn, pe care alunecă o ferestruică, o ușă, un capac. Rost 5, s.n. (Înv.) Gură; (azi livr.) glas, vorbire.