Rugină 1, rugini, s.f. 1. Substanță brună-roșcată, poroasă, sfărâmicioasă, care se formează prin oxidarea obiectelor de fier. 2. Pojghiţă brună care acoperă uneori pietrele şi care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. (cf. lat. aerugina). Rugină 2, s.f. 1. Obiect (de fier) vechi, prost întreținut; ruginitură, rablă. 2. (Fig.) Idee, teorie, mentalitate înapoiată, învechită. Rugină 3, s.f. Boală infecțioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice, patogene, care se manifestă prin apariţia unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tul pini sau pe inflorescențe, împiedicând dezvoltarea normală a plantelor. Rugină 4, s.f. Plantă erbacee cu tulpina netedă, cu frunze lungi, țepoase, având la vârf o inflorescenţă cu flori mici, brune; ipirig.