Rujă 1, ruje, s.f. (Reg.) Măceș; Trandafir. (din bg. scr. ruza). Rujă 2, s.f. (Fig.; pop.) Nume dat unei persoane frumoase. Rujă 3, s.f. (Fig.; reg.) Roșeaţă, rumeneală din obraz. Rujă 4, s.f. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galbenepurpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea alpină.