Rupt 1, s.n. 1. Faptul de a (se) rupe. 2. (În loc.) În ruptul capului = cu nici un preţ; niciodată. Cu ruptul (sau cu rupta) = cu ridicata; în total. Pe rupte sau pe ruptele(2) = cu mare intensitate. Rupt 2, -ă, adj., s-f. |. adj. 1. Făcut bucăţi, ciopârţit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) Ros, uzat, găurit. (Fig.) Zdrobit, copleșit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărţit în două (sau în mai multe) părți. (Fig.) (despre relaţii prietenești. diplomatice etc.) Desfăcut, curmat, întrerupt, anulat, stricat. (despre părți ale corpului) Sfărâmat, fracturat. 3. Desprins (cu forţa) din loc; smuls. 4. Înstrăinat de…, izolat, îndepărtat. II. s.f. Înţelegere între contribuabil și vistierie, în evul mediu, în Țările Române, prin care, în locul dărilor existente, se stabilea o sumă fixă, globală, plătibilă anual; (P. ext.) Dare plătită pe baza acestei înțelegeri; ruptoare.