Scaun 1, scaune, s.n. Mobilă de lemn, de metal etc., cu sau fără spetează, pe care poate ședea o singură persoană. (din iat. scamnum). Scaun 2, s.n. 1. (Fig.) (Mai ales urmat de determinări) Locul, funcţia deţinută de cineva ca membru al unei adunări (elective). 2. Tron; (P. ext.) Funcţia și autoritatea monarhului, a domnitorului, domnie. 3. (Fig.) Reşedinţa monarhului sau a cârmuirii; capitala unui stat. Scaun 3, s.n. Circumscripție teritorial-administrativă a sașilor și secuilor din Transilvania, în cadrul organizaţiei de stat austro-ungare. Scaun 4, s.n. (Determinat prin „de judecată“) Instanță judecătorească. Scaun 5, s.n. Faptul de a elimina materiile fecale; (P. ext.; concr.) Materiile fecale eliminate de cineva.