Schelă 1, s.f. 1. Construcţie auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucrează la înăltime; eşafodaj. 2. Punte improvizată sau fixă care face legătura între o navă și țărm sau chei. (din scr. skela, bg. skelja). Schelă 2, -le, s.f. Unitate industrială care se ocupă de exploatarea unui zăcământ de ţiţei. Fiecare din sondele care alcătuiesc această unitate. Schelă 3, s.f. 1. (Înv.) Port pe malul unui fluviu; (P. restr.) Debarcader. 2. Punct vamal situat într-un asemenea port (sau lângă o apă). Schelă 4, s.f. (Înv. şi reg.) Târg; piață de mărfuri.