Scoarţă 1, scoarțe, s.f. 1. Înveliş extern (gros şi tare) al trunchiului și al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coajă. 2. Înveliş exterior şi solid a] globului pământesc, cu o grosime care variază între 30 şi 80 km în zona continentală; coajă care se formează la suprafața pământului după ploi mari urmate de secetă. (din lat. scortea). Scoarță 2, s.f. (Anat., în sintagma) Scoarță cerebrală = partea exterioară a emisferelor cerebrale, formată din substanţă nervoasă cenușie. Scoarţă 3, s.f. Copertă rigidă a une 1 cărți, a unui registru etc. Scoarţă 4, s.f. Perete de scânduri cu care se înlocuiesc loitrele carului când se transportă grăunţe. Scoarţă 5, s-f. Covor cu urzeală din lână sau bumbac şi băteală din lână.