Scoică 1, scoici, s.f. 1. Nume dat mai multor specii de moluște care au corpul moale, ocrotit de două valve calcaroase, de obicei cenușii, care formează scheletul extern al animalului. 2. Scheletul calcaros al scoicii; cochilia (de melc). (din sl. skolika). Scoică 2, s.f. Acoperiș (de sticlă) în forma unei cochilii de scoică sau în formă de evantai, construit la intrarea într-o clădire. Scoică 3, s.f. Excrescenţă osoasă care se formează pe chişița sau pe coroana copitei calului şi care face ca animalul să şchiopăteze. Scoică 4, s.f. (la armele de vânătoare) Adâncitura închizătorului, în care este înşurubat percutorul.