Scolasticăi 1, -ă, adj. Referitor la scolastică, al scolasticii. (P. ext.) Formal, rupt de realitate, de viaţă, de practică. // s.m. scolast. (cf. lat. scolasticus, gr. scholastikos, fr. scolastique). Scolastică 2, s.f. Învățământul şi filosofia predate în țările catolice din Europa medievală, care căutau să fundamenteze dogmele bisericii creştine, caracterizânduse prin raționamente abstracte şi prin artificii logice, sterile. (P. ext.) Orice speculație sterilă, ruptă de viaţă. (cf. lat. scolastica, fr. scolastique, gr. schole „şcoală“).