Scutelnic 1, scutelnici, s.m. (Înv.) 1. Ţăran care, în schimbul unor obligații suplimentare faţă de domn sau faţă de boieri, era scutit de plata birului domnesc; scutire. 2. (Adj. ) Care era scutit de biruri. (din scuti +-elnic). Scutelnic 2, scutelnici, s.m. (Înv.) Scutier.