Seacă 1, adj-f. (m. sec) Lipsit de apă, uscat, arid, neproductiv. Tuse seacă = tuse uscată, nucă seacă = nucă fără miez. (din lat, siccus). Seacă 2, vb. a seca, ind.pz., pers.3 sg. și pl.: „Și apele cu spaimă fug în pământ și seacă. “ (Eminescu).