Semănătură 1, sernănături, s.f. 1. Însămânţare. 2. Loc, teren însămânţat. (din semăna +-ătură). Semănătură 2, -ri, s.f. (la pl.) Plante ieșite din sămânța semănată.
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Semănătură, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Semănătură.