Serviciu 1, servicii, s.n. Acţiunea, faptul de a servi, de a sluji; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. (din fr. service, lat. servitium). Serviciu 2, s.n. (În construcție cu verbele „a face“, „a aduce“) Faptă, acţiune care serveşte, avantajează pe cineva; îndatorire, obligaţie. Serviciu 3 s.n. Ocupaţie pe care o ăre cineva în calitate de angajat; slujbă. . Serviciut, s.n. Îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei obligații (îndatoriri). Serviciu 4, s.n. Subdiviziune în administrarea internă a unei instituții, întreprinderi etc., cuprinzând mai multe secţii; (P. ext.) colectivul de muncă corespunzător. Serviciu 5, s.n. Grup de obiecte cu destinaţie specială. Serviciu de cafea. Serviciu 6, s.n. Mulţime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic.