Șezământ 1, șezăminte, s.n. (Înv.) 1. Ședere, oprire. 2. (În loc adj.) Cu șezământ = stabil, sigur; fără șezământ = instabil, nesigur. 3. Domiciliu. Șezământ 2, s.n. (Înv.) Sediment.
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Șezământ, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Șezământ.
