Sfară 1, sfare, s.f. (Înv.) 1. Miros greu şi fum rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii; fum înecăcios. 2. Jertfă (pe altar) adusă divinităţilor păgâne. 3. (În loc. verbală) A da sfară în țară = a semnaliza (un pericol), a vesti. Sfară 2, sfare, s.f. (Înv.) Sfadă, ceartă.