Și 1, 1. Conj. 1. Coordonatoare, copulativă (leagă unitățile sintactice de același fel) : „Este frumoasă și inteligentă“. 2. Coordonatoare adversativă: „ci, iar, dar“: Aude vorbindu-se şi nu pricepe nimic. 3. Coordonatoare conclusivă: „deci, prin urmare“; E o glumă și n-o lua în serios. Il. Adv. (Stă înaintea părții de vorbire la care se referă): Precum a zis, așa a şi făcut. (lat. sic.) Şi 2, adv. Chiar, în adevăr. întocmai, exact; în plus, încă, imediat, pe loc; deja. (lat. sic). ȘI 3, (şi-, -și. -și-), pronume reflexiv, formă neaccentuată de dativ: Și-a amintit de vacanţa petrecută la munte. Amintinduși de mine, m-a căutat, Şi 4, (în metalimbaj) s.m. un și, Și-ul. ȘI 5, interjecţie: Și.