Şic 1, s.n. |. Eleganţă, distincție, bun-gust (în îmbrăcăminte, în atitudini). 2. Lucru care amuză, care are haz. (din fr. chic). Şic 2, s.n. Fiecare dintre micile foiţe de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeiești; fluture, paietă. (din scr. Sik, magh. sik).
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Șic, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Șic.
Sic 1, s.n. (Reg.) Pământ care conţine calcar sau silitră. Sic 2, adv. Așa, astfel (cuvânt latinesc folosit ca indicație pentru a şti că o greşeală din text aparține autorului). (din lat. sic). Sic 3, interj. Var. a lui sâc 1