Sici 1, s.f., pl. (sg. sică). Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze mari de culoare verde închis dispuse în rozete. (Statice gmelini) (et.nec.) Sici 2, s.n. (Reg.) 1. Partea arşicului ce stă pe pământ. 2. Partea ovală şi fără adâncitură a arşicului. (din tc. sik). Sici 3, s.n. (Înv.) Sediu al organizaţiilor cazacilor zaporojeni.