Siguranţă 1, s.f. Lipsă de primejdie. 2. Lipsă de îndoială, convingere neclintită; certitudine. Siguranţă 2, s.f. Dispozitiv la o armă de foc, care împiedică descărcarea întâmplătoare a acesteia. Dispozitiv care întrerupe automat un circuit electric. (din sigur + -anţă). Siguranță 3, s.f. Nume dat în trecut poliției politice secrete. (cf. it. sicurezza).